Câmpia Română
a) limite: N → Podișul Getic, Subcarpații de Curbură și
Podișul Moldovei, S, E și V → Dunărea
b) caracteristici ale reliefului:
· cea mai mare unitate de câmpie din
România
· s-a format prin depunere de sedimente, pe locul unui lac foarte
întins (Marea Sarmatică), prin umplerea acestuia cu sedimente aduse de râuri, succesiv, de la
V spre E şi de la N spre S
· formată din roci sedimentare (
pietrişuri, nisipuri, argile, loess)
· are o dublă înclinare - de la N (250-300 m) spre S (5-50 m) şi de la V (50-80 m) către E (5-10 m)
· altitudinea maximă se
înregistrează în Câmpia Piteştilor (300 m), iar cea minimă în Câmpia Siretului
Inferior (5-6 m)
· lungimea de la V la E este de 320
km, iar lăţimea creşte de la 60-70 km în V la peste 180 km în E
· pe râurile
mici, care seacă vara, s-au amenajat iazuri; există și lacuri cu apă sărată și
nămol folosite în tratamente balneare (Amara, Lacul Sărat)
· principalele
exploatări de petrol și gaze naturale se află în Bărăgan și la Videle
· interfluviile sunt netede și presărate
cu dune de nisip în V și crovuri (despresiuni mici de formă circulară) în E
c) diviziuni:
1. Câmpia Olteniei (între Dunăre și
Olt)
2. Câmpia Teleormanului (între Olt
și Argeș)
3. Câmpia Ialomița-Bărăgan (între
Argeș și Buzău)
4. Câmpia Buzău-Siret (între Buzău
și Prut)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu