Caracteristici generale ale reliefului
Relieful
României este unul extrem de variat, astfel încât pe teritoriul țării întâlnim
toate formele majore de relief, dispuse sub formă concentrică. La exterior sunt
dispuse câmpiile, urmate de dealuri și podișuri, mai apoi munții sunt dispuși
sub forma unui arc, pentru ca în centru să fie situată Depresiunea Colinară a
Transilvaniei.
La
nivelul României, relieful este conturat de următoarele caracteristici
definitorii:
· varietatea și puternica complexitate
a alcătuirii acestuia este reprezentată printr-o paletă largă de munți,
dealuri, podișuri, câmpii, văi, dar și de existența Mării Negre;
· proporționalitatea este definitorie în repartiția unităților de relief,
astfel că întâlnim munți (28%), dealuri și podișuri (42%),
dar și câmpii (30%). Toate aceste valori sunt evidențiate în peisajele diverse
existente pe teritoriul României.
· unitățile majore de relief sunt dispuse sub forma unor trepte concentrice, în centru
situându-se Depresiunea Colinară a Transilvaniei (D.C.T.);
· cea mai mare parte a altitudinilor conferă României
statutul unui relief jos,
altitudinile înscriindu-se de la o valoare de 0 metri (la nivelul platformei
continentale a Mării Negre) și până la 2.544 metri (Vf. Moldoveanu din Carpații
Meridionali);
· existența unor văi largi, a unor depresiuni și suprafețe
slab înclinate favorizează un grad mare accesibilitate
pentru locuire, dar și pentru rețeaua de comunicații;
· relieful reprezintă, de asemenea, un suport pentru desfășurarea activităților economice diverse, precum
creșterea animalelor, extracțiile de minereuri, culturile agricole, etc.
În ceea ce privește
vechimea reliefului României, acesta prezintă regiuni care s-au format cu peste
un miliard de ani în urmă (Podișul Dobrogei), dar și regiuni formate mai recent
– Delta Dunării (D.D.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu